- Artă, Tablou

Pasărea mută

Pasărea mută a vechilor poeți
Nu vrea decât să șteargă
Din inimă tristeți.

Și-mi spune toată ziua
Din zori și până-n seară
Că poate să-ncălzească
Și vremea de afară.

Eu o ascult în sinea-mi
Zicând că nu se poate
Că n-are ce să facă,
De unde le tot scoate?!

Dar pasărea cea dârză
Începe pe nevrute
Să-mi ducă inima prin locuri
Numai de ea știute.

Pe cărări ce duc spre soare
Și se-ntorc sub clar de lună
Ea mă-mpinge cu-ncântare
Și-mi arată o cunună

Ce făcută e din stele,
Din nopți albe și din vise
Poartă a inimii mele,
Ce deodată se deschise…

Și lăsă să intre-n mine
Un stol alb de simțăminte
Altădată ferecate
Și ținute jos, sub minte.

Ele se strecoară iute
Și revarsă-o dulce ploaie
De imagini vechi, uitate,
Cu cosițe lungi, bălaie.

E domnița cea mlădie,
Blânda inimii fecioară,
Ce, cu sfânta-i bucurie
Mă-ncânta odinioară.

Eu i-am luat din ochi lumina,
Mândru că mi se cuvine.
Și de-atunci ea tristă, plânsă
A plecat de lângă mine.

Acum stau și-o caut singur
Pe aici, pe undeva,
Poate-poate-o să se-ndure
Să-mi aline inima.

Poate c-o vrea să mă ierte,
Să mă ducă unde-odată
M-am pierdut adânc în mine
Și-am trăit iubirea, toată.

Introdu adresa ta de email și vei primi GRATUIT ghidul ”Cum să-ți controlezi emoțiile negative" care te va ajuta să-ți gestionezi eficient emoțiile
Enter your email address and click on the Get Instant Access button.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )
We respect your privacy

Comentariul tău e binevenit

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.