- Spiritualitate, Tablou

Despre frică sau Cum a învins Gandalf Balrog-ul

0 Shares

Suferiti de claustrofobie?

Daca da, nu e prea fain, nu?

Daca nu, sa stiti ca nici eu nu sufar. Sau credeam ca nu sufar.

Sa facem insa un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca patrundem intr-o cladire care are un beci. Intram in beciul acela si ne afundam din ce in ce mai jos. E intuneric total, fara nicio geana de lumina si pe masura ce mergem, simtim ca spatiul din jurul nostru e din ce in ce mai stramt. Deja ne sufocam, nu mai avem aer. Acum apare teama aceea viscerala, imensa, profunda, chinuitoare. Inima ne bate accelerat si avem un cerc de fier in jurul toracelui care ne strange pana la sufocare. Ne tot afundam si e din ce in ce mai stramt… Am vrea sa explodam, dar nu putem; suntem din ce in ce mai prinsi, mai inghesuiti. Si nu e decat intuneric in jurul nostru, nicio geana de lumina. Cred ca asa e si moartea, trecerea spre celalalt tărâm.

Ce facem in situatia asta? Cum o gestionam? Sa ne aducem aminte acum de povestea vrajitorului Gandalf din “Stapanul Inelelor”. La un moment dat, dupa ce-si ajuta tovarasii, se intalneste cu o creatura a strafundurilor minelor Moriei, locul pe unde trebuiau sa treaca in aventura lor. Acea creatura, care se numea Balrog, e descrisa de Tolkien, de autor, ca fiind ceva extrem malefic ce a fost trezit din strafundurile minelor. Si Gandalf trebuie sa-l infrunte. Aparent reuseste sa-l doboare in abis, dar creatura, in cadere il agata si-l ia pe Gandalf cu el in adancuri. Prietenii lui cred ca vrajitorul a murit.

Mai apoi, pe parcursul aventurii eroilor, Gandalf apare si-si spune povestea. Spune ca a cazut cu dusmanul lui in haul cel mai adanc, s-a luptat cu el si tot cu ajutorul lui a iesit la lumina. Apoi, dupa ce l-a invins, a ramas intr-o uitare de sine continua, pana ce a fost salvat de conducatorul vulturilor, Gwaihir.

Ce legatura are povestea asta, cu claustrofobia, cu frica, cu moartea? Am putea sa ne imaginam ca beciul in care noi am patruns mai devreme e adancul minelor Moriei. Si ca acea creatura e frica noastra care se agata de noi si ne trage din ce in ce mai puternic in strafunduri…

Care e cerinta esentiala pentru a scapa?

Sa ne agatam in mijlocul terorii de ideea ca intunericul si frica au un sfarsit si ca la un moment dat vom gasi lumina. Si ca, in timp ce ne chinuie, tot frica ne poate duce la lumina. Sa respiram adanc si sa incercam sa rezistam. Poate ca nu vom reusi imediat, dar merita sa incercam…

Lumina e vulturul care l-a salvat pe Gandalf, vultur ce simbolizeaza Divinitatea care ne scoate la lumina renasterii. Cred ca asa e si in moarte. Traim frica aceea insuportabila, teroarea mortii si avem nevoie de constiinta faptului ca vom gasi lumina, ca vom fi scosi la lumina. Minele Moriei simbolizeaza subconstientul nostru cu tenebrele sale adanci, iar orcii ce bantuie prin mine sunt demonii nostri interiori pe care trebuie sa-i infruntam.

Minunata si teribila aventura initiatica descrisa de Tolkien in “Stapanul Inelelor”, ce merita a fi inteleasa si prin acest tip de viziune.

Introdu adresa ta de email și vei primi GRATUIT ghidul ”Cum să-ți controlezi emoțiile negative" care te va ajuta să-ți gestionezi eficient emoțiile
Enter your email address and click on the Get Instant Access button.
I agree to have my personal information transfered to MailChimp ( more information )
We respect your privacy

Comentariul tău e binevenit

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.